Monahism contemporan

“Am o gramadă de prieteni şi foarte puţine prejudecăţi”

“În ciuda aparenţelor sunt o persoană foarte pasională”

Călugăr ierodiacon la Mănăstirea Golia, Serafim Pantea iese din tiparul clasic al hainei pe care-o poartă. S-a născut la Timişoara, de ziua Sfântului Elisei iar acum îşi face ascultarea la Iaşi, la Golia fiind aproape de pasiunea din copilărie, calculatorul, la care aproape renunţase pentru a fi un bun monah. Îi plac vinurile rosii vechi, îl enervează rea-voinţa şi urmăreşte oricând cu plăcere filmele lui Chaplin.

Cum a ajuns călugăr

Încă din liceu a început să studieze mai îndeaproape tainele Bisericii dar până să ia o decizie finală a încercat mai multe. “Am practicat yoga”, spune Serfaim, dar asta nu i-a adus suficiente împliniri. “Erau mai mult nişte execrciţii fizice de autocontrol”, spre deosebire de religia ortodoxă, unde adevarata luptă şi autocontrolul ţin de planul spiritual în primul rând. După ce a terminat studiile liceale, dorinţa şi nevoia de a-şi găsi locul au devenit mai arzătoare. A intrat printre primii zece la Facultatea de Automatică şi Calculatoare dar odata ce şi-a descoperit calea a renunţat la pasiunea din copilărie pentru rasa călugărească. De la rugaciunile spuse încontinuu pe străzile Timişoareai, a ajuns în Moldova, la Mănstirea Sihăstria. Deşi părinţii nu au fost de acord cu decizia lui, “contează foarte mult să înţelegi ce-ţi doreşti de la viaţă” spune Serafim, şi astfel, de la Sihăstria a fost trimis la Mănăstirea Secu, de unde, la îndemnul Înalt Prea Sfinţitului Daniel a venit la Iaşi şi a urmat cursurile Facultăţii de Teologie.

Misterioase sunt căile Domnului

La dragostea pentru calculatoare renunţase pentru că şi-a dorit mai mult să devină “doctor în rugăciune”, asa cum spune el pe un ton glumeţ, decât un bun programator, deşi fusese sfătuit să îşi termine studiile începute. Odată ajuns la Mănăstirea Golia, parte din ascultarea lui a fost legată de administrarea reţelei de calculatoare a tipografiei, şi astfel, şi-a putut relua vechea pasiune. “Nu întotdeauna ies lucrurile asa cum ai dori, dar dacă eşti atent la semne şi ai rabdare, Dumnezeu îţi îngăduie să vezi pentru o clipă capătul tunelului, să vezi ce lucruri extraordinare sunt la capat.”
Nici jocurile pe calculator nu-i sunt necunoscute. “MMORPG-uri am jucat pentru că am fost provocat, mai mult a fost un studiu social”. (engleză: Massively multiplayer online role-playing game), este un gen de jocuri pe calculator. Este un joc în care un numǎr mare de jucǎtori interacṭioneazǎ unul cu altul într-o lume virtuală. Jucǎtorul îşi asumǎ rolul unui caracter ficṭional (într-o lume fantasticǎ, de obicei) şi preia controlul asupra acṭiunilor lui. Jocurile MMORPG se disting de cele tip single player sau cele din reṭea prin numărul de jucǎtori şi prin faptul că lumea persistă de-a lungul timpului.)

“Am iubit şi iubesc libertatea”

“Nu sunt în altă parte decat mi-aş dori să fiu, nu vreau să plec din Mănăstire, şi nu sunt omul care nu ar putea să se descurce”. “Înainte de a intra în Mănastire am avut oferte serioase de lucru”, spune Serafim.
Daca a avut vreo dată îndoieli asupra drumului său în viaţă, ele s-au spulberat odată cu hotărârea luată acum cativa ani de a se muta pe Muntele Sfânt. “M-am dus acolo pentru că am crezut că asta vreau să fac, că de asta aveam nevoie, dar aşa cum m-am dus, tot la fel m-am şi întors. Nu am putut rămâne acolo.”
“Unde am vrut, acolo m-am jucat…adica ce am vrut sa fac, cam aia am facut. Am fost şi sunt o fire destul de independentă”. Călugăria nu-i îngrădeşte libertatea, “a-L servi pe Dumnezeu înseamnă libertate” pentru Serafim.
Consideră că Mănăstirea este locul în care are “cea mai mare capacitate de împlinire”, nu crede ca “un om poate fi împlinit cu adevărat vreo dată pentru că altfel nu ar mai avea nimic de făcut”. Scopul lui este mântuirea, cât despre rolul lui spune că nu ştie tot timpul ce trebuie să facă, iar când nu ştie, preferă să nu facă nimic, decât să facă ceva greşit. “Prefer să învăţ din experienţele celor în care am încredere”, mărturiseşte Serafim.

“Doamne dă-mi răbdare, dar dă-mi-o acum!”

“Viaţă mai agitată decat de când sunt în Mănăstire n-am avut niciodată”. Glumeşte spunând că “răbdarea e să stai liniştit, să nu faci nimic şi să aştepţi să treacă”. “Comparat cu viaţa de familie, monahismul este mult mai intens, atunci când cazi, căderile sunt mult mai mari şi mai dureroase, atunci când o iei la fugă, chiar fugi, zbori”. “Este o luptă extraordinară să te schimbi pe tine”, este un proces de durată, care nu se poate înfăptui peste noapte, sau de la o zi la alta admite pe un ton grav. Trăirile sunt mai intense, “călugării nu prea au cu cine să se certe decât cu ei înşisi”, toate gândurile sunt doar în mintea lor, nu pot trânti nici o uşă, nu pot fugi nicăieri de ei înşişi aşa cum se mai întâmplă în lumea laică uneori, explică Serafim cu răbdare.

Despre societatea acutuală

Societatea de astăzi este “perfectibilă, se poate şi mai bine, dar e loc şi de mai rău”. Legat de media remarcă promovarea scriiturii tabloide sau semi-tabloide, faptul ca picanteriile sunt în prim-plan şi regretă că lucrurile frumoase, simple, de care lumea are atât de mare nevoie, sunt minimalizate sau chiar excluse din mass-media.
“Mai bine încerci să înţelegi ce se întâmplă decât să încerci să schimbi lumea cu totul. Încercarea de a schimba lumea cu totul duce de multe ori la nebunie”. Nu putem să nu admitem acest fapt decât dacă facem abstracţie de istorie şi de viaţa de zi cu zi. “Încercarea de a înţelege lumea aduce mai multă înţelepciune”.
Multă lume la auzul cuvantului “călugăr” îşi imaginează o persoană sobră, cu nişte idei bine stabilite şi inflexibile, a căror experienţă de viaţă nu-i face apţi în a da sfaturi celor cu o familie lumească, care nu au prieteni în afară de Dumnezeu şi Sfinţi. “Am simpatii si antipatii la prima vedere. Dar în ciuda aparenţelor sunt o persoană foarte pasională.”
Despre Serafim, cei apropiaţi spun că este un bun prieten şi confident, un om deschis către comunicare, în principiu, pe orice temă. “Am o gramada de prieteni şi foarte puţine prejudecăţi, ca să nu spun că n-am deloc că poate nu le-am descoperit încă”, spune chiar el. Nu are subiecte tabuu dar preferă să evite subiectele sensibile pentru interlocutor. Pe lângă calculatoare, adoră florile, natura, se bucură de o ploaie vară ca un copil la vederea unei jucării abia primite. Citeşte când are timp, cărţi în engleză şi franceză, “este un foarte bun exerciţiu de limbă, pentru că nu am ocazia să vorbesc prea mult în limbile respective de obicei”. Din când în când îşi alege un motto care să-i reamintească ce are de făcut.

“Să nu crezi tot ce auzi, să nu spui tot ce ştii, să nu faci tot ce poţi”.